Arta ..., este plina de lumina si bunatate, iar forta ei consta in sentimentul pe care-l trezeste in sufletul fiecarui privitor.

"Noi pictorii, privim cu ochii, dar lucram cu sufletul" - spunea Stefan Luchian.

Limba artei este cea mai usor de inteles, cea mai accesibila dintre toate limbile create de omenire pentru relatiile dintre oameni, pentru schimbul de emotii spirituale, radiind bucurii luminoase, curate si dezinteresate. Emotiile si impresiile produse de arta se aduna treptat, incetul cu incetul, patrund in suflet si fac sa creasca lumea si bogatia noastra spirituala.Cu cat vom trai mai mult in mijlocul operelor de arta, cu atat viata noastra va deveni mai bogata, mai intensa, mai plina.

"Omul care s-a apropiat de arta, care a inteles-o si a simtit-o, nu poate sa nu iubeasca oamenii, nu poate sa fie necinstit in munca, in lupta, in cugetari, in sentimente. El nu poate ramane indiferent la viata din jurul lui si nu se va impaca nici macar in gand cu minciuna, nedreptatea, cu rautatea." (notita din cartea de impresii a Galeriei Tretiakov din Moscova, 1965)

Dragostea de frumos si capacitatea de a percepe frumosul constituie una dintre cele mai alese si mai scumpe comori ale omului.









Artist plastic: Madalina-Teodora Radu
e-mail: iustina_radu@yahoo.com

duminică, 10 aprilie 2011

PAPELCA - Poveste tiganeasca

... daca "Istoria s-a scris pe spatele calului", dar la tigani calul este "aurul familiei", iar istoria lor e una mistica ..., iata in cateva randuri o poveste rroma pe care eu as incadra-o la genul basmului.

Papelca


Au fost odata trei frati tigani. Dintre ei, enul era mai prost – cel mai mic. Nu prea era el in toate ale lui si se numea Papelca. Si aveau cei trei frati o purcea care a facut noua purcei.
Cel mai mare dintre frati a zis:
- “Sa-l trimitem cu purceaua la pascut, sa pasca purceii prin padure. Dar Papelca nu s-a dus in padure, ci s-a dus la elesteul unde veneau la scaldat fata imparatului si servitoarea ei.
Ca sa rada de Papelca, fata imparatului a zis:
- Papelca, ne dai si noua un purcel?
- Nu, ca se supara fratii mei!
- Ti-l platim …
- Numai daca fata imparatului se dezbraca!
- Se dezbraca servitoarea.
- Nu, numai fata imparatului!
Atunci servitoarea ii zise fetei:
- Dezbraca-te, numai sa-i luam purcelul!
Fata imparatului s-a dezbracat, iar Papelca a vazut ca ea avea ”stele maruntele pe picioare, soarele-n piept si luna in spate”.
A doua zi, fratii iar l-au trimis pe Papelca cu purceaua:
- Du-te si azi cu purceaua!
- Nu merg ca iar mananca lupii un purcel!
Dar pana la urma a mers iarasi la elesteul imparatului.
Acolo era din nou fata imparatului cu servitoarea, care s-a gandit sa-I mai ia un purcel.
Din nou Papelca a vazut ca fata imparatului are ”stele maruntele pe picioare, soarele-n piept si luna in spate”.
Seara cand s-a intors, fratii au numarat purceii si au vazut ca iarasi lipseste un purcel.
L-au batut bine si au zis:

“Sa-l trimitem unde vin iepele marilor de ne mananca lucerna, sa o pazeasca”.

El s-a dus si s-a culcat pe un pat de maracini ca sa nu adoarma. La miezul noptii a venit o iapa de arama si a mancat lucerna.
Cand sa plece ,Papelca i-a zis:
- “Bine ca te-am prins ca sa te omor”!
Iapa atunci a zis:
- “ Nu ma omora ca ti-oi face mult bine; ia capastrul meu si cand vei gandi la mine o sa se faca in fata ta o iapa de arama” ….
A doua seara a venit o iapa de argint.
Papelca a prins-o, dar iapa i-a spus:
- “ Nu ma omora ca ti-oi face mult bine; ia capastrul meu si cand vei gandi la mine o sa se faca in fata ta o iapa de argint” ….
Papelca a luat capastrul si a treia seara cand a venit o iapa de aur a prins-o si aceasta i-a spus:
- “ Nu ma omora ca ti-oi face mult bine; ia capastrul meu si cand vei gandi la mine o sa se faca in fata ta o iapa de aur” ….
- Papelca a luat si capastrul iepei de aur.
Nu peste mult timp se zvoneste prin sat ca Imparatul a facut un loc de ghicit si a dat veste in tara:
- “Cel ce ghiceste ce semne are fata mea pe piele ii dau jumatate din imparatie si fata de nevasta!”
Toti cei care voiau sa-si incerce norocul se duceau sa ghiceasca ce semene are fata imparatului.
S-au dus si fratii lui Papelca cu o caruta cu trei cai.
Atunci Papelca a zis:
“ – Fratii mei, luati-ma si pe mine!”
Dar ei au raspuns:
- “Tu Papelca, om nenororocit, vrei sa ne faci de ras?”
I-au dat cateva palme si au plecat.
Cand au plecat, el a scos capastrul iepei de arama si atunci, in fata lui a aparut o iapa de arama, hainele i s-au facut si ele de arama, apoi incaleca si porneste spre locul de ghicit. In drum isi intalneste fratii care nu l-au recunoscut si au zis:
- “Ce voinic mandru! si l-au intrebat:
- De unde vii voinicule?
Atunci el a raspuns:
- De la Palmesti ….
S-a dus la locul de ghicit, unde s-a plimbat putin, apoi a plecat acasa si s-a culcat la lucerna pe patul lui de maracini.
Duminica urmatoare fratii lui iar s-au dus la locul de ghicit. Din nou Papelca ii roaga sa-l ia si pe el, dar acestia l-au tras de par si l-au tavalit.
Dupa ce au plecat fratii lui, acesta a scos capastrul iepei de argint, iar cand a aparut iapa a incalecat-o si i-a ajuns pe frati din urma.
Acestia s-au minunat si au intrebat:
- “De unde esti voinicule?”
- El a raspuns;
- De la Tardibal ( Tar di bal + Trage de par)
S-a dus si de data asta la Ghicitoare, dar nu a intrat inauntru si s-a intors acasa unde s-a culcat pe patul lui de maracini.
In a treia duminica, fratii lui s-au dus din nou la curtea imparatului la ghicitoare, iar Papelca s-a rugat iarasi sa il ia si pe el, dar fratii ia-u zis:
- “Nenorocitule, iar esti in calea noastra?”
Cand au plecat fratii mai mari, scoate Papelca capastru iepei de aur si spune:
- “Sa se faca o iapa de aur!”
Si s-a facut o iapa de aur.
Cand i-a ajuns din urma pe frati, acestia au intrebat:
- “De unde vii voinicule?”
- De la “Norocitu-Norocesti”!”
Cand a ajuns la locul de ghicit si a intrat imparatul, acesta vazandu-l in hainele de aur a zis:
- “ Frumos om esti voinicule!”
- Frumosi au mai venit pe aici, dar n-as vrea sa te faci si tu de ras.
- - “NU ma fac. Fata ta are ”stele maruntele pe picioare, soarele-n piept si luna in spate”.
Atunci imparatul nemaiavand ce face i-a dat fata si jumatate din imparatie.
Imparatul a vrut sa vada unde sunt casele ginerelui.
Papelca a luat capastrul de aur si a zis:
“Sa mi se faca o casa cum nu s-a mai vazut”. Imparatul vazand minunatia de casa s-a intors multumit la palat.
Dupa o saptamana, Papelca iar a luat capastrul si a zis:
“Sa mi se faca un drum luminat din aur pana la fratii mei!”
Fratii lui s-au pomenit cu o lumina batand in geam. Atunci au mers pe drumul de aur pana au ajuns la lucerna. Aici, de pe patul lui de maracini, Papelca a zis:
“- Vedeti fratii mei, voi care m-ati palmuit, m-ati tras de par si m-ati facut nenorocit, nu v-ati gandit niciodata ca eu voi ajunge asa departe”.
Papelca le-a facut si lor cate un palat si au trait asa fericiti pana la adanci batranete …!

culeasa de Lucian Cherata

2 comentarii:

  1. Mai stii cumva si alte povesti tiganesti? Ma intereaza mai mult mituri, legende cu si despre tigani. Multumesc.

    RăspundețiȘtergere